Osteoporoza mai este cunoscuta si ca „boala oaselor fragile” – denumire foarte elocventa, care sintetizeaza in trei cuvinte caracteristicile acestei afectiuni. Asadar, este vorba de o boala a sistemului osos, caracterizata de o fragilitate a oaselor datorata demineralizarii si scaderi densitatii osoase.
Pacientii cu osteoporoza devin astfel mai predispusi la fracturi, iar in cazul in care sufera un astfel de accident exista riscul ca oasele rupte sa se sudeze mult mai greu.
Multa vreme, boala poate trece neobservata, existand numeroase cazuri de persoane care au aflat ca sufera de osteoporoza abia dupa ce au suferit o fractura datorata slabirii rezistentei si densitatii osoase.
La fel ca in cazul tuturor bolilor, este bine sa constientizezi dinainte riscul de a dezvolta o anumita afectiune si astfel sa iti poti lua din timp masuri preventive, insotite de o serie de investigatii specifice.
Acesta este si motivul pentru care am decis sa iti vorbim in articolul de fata despre cauzele, semnele diagnosticul si tratamentul osteoporozei.
Osteoporoza – informatii generale
Osteoporoza este o afectiune specifica varstnicilor, cu o incidenta mai ridicata in randul femeilor aflate la menopauza. Cu toate acestea, exista si numeroase cazuri de barbati cu un astfel de diagnostic, precum si de persoane mai tinere care sufera de osteoporoza.
Cea mai comuna forma – intalnita in general la persoanele in varsta – este osteoporoza primara, ce apare ca urmare a procesului firesc de imbatranire, care afecteaza si oasele.
Mai exista si osteoporoza secundara, care este consecinta unor boli sau a unor tratamente ce afecteaza metabolismul osos si care poate aparea si in cazul persoanelor mai tinere.
De asemenea, in functie de zonele afectate si care sunt expuse unui risc mai mare de a suferi fracturi, osteoporoza mai poate fi vertebrala (la nivelul coloanei vertebrale), femurala (la nivelul soldului) si distala (la nivelul incheieturilor mainii).
Osteoporoza – factori de risc
Exista numerosi factori de risc ce pot duce la aparitia osteoporozei, dintre care doar o mica parte pot fi evitati.
Principalul factor de risc inevitabil este varsta, in privinta careia exista un prag critic la 45 de ani. Persoanele care au implinit 45 de ani au o predispozitie mai mare pentru a face osteoporoza, riscul crescand odata cu inaintarea in varsta.
De asemenea, femeile sunt mai predispuse la osteoporoza decat barbatii, iar acelasi lucru se poate spune despre persoanele cu un indice de masa corporala scazut, in comparatie cu cele care au un indice normal.
Un alt factor de risc ce nu poate fi influentat este mostenirea genetica, persoanele care au in istoricul familial rude apropiate care au suferit de osteoporoza, fiind la randul lor predispuse la aceasta boala.
Anumite afectiuni si tratamente cresc riscul de osteoporoza secundara, iar ca factori de risc ce pot fi evitati mentionam alimentatia nesanatoasa, fumatul, consumul excesiv de alcool si sedentarismul.
Osteoporoza – cauze
Nu au fost stabilite pana acum niste cauze exacte ale osteoporozei, fiecare caz in parte fiind influentat in mai mare sau mai mica masura de factorii de risc enumerati anterior.
In functie de acesti factori de risc, principalele cauze care duc la aparitia osteoporozei pot fi de natura genetica, hormonala, medicala sau pot tine de stilul de viata.
Daca ne referim la cauzele genetice, trebuie precizat ca exista persoane cu predispozitie ereditara pentru osteoporoza, care au o structura osoasa mai putin densa si rezistenta.
In ceea ce priveste cauzele hormonale, acestea constau in scaderea sau cresterea nivelului de hormoni sexuali, tiroidieni, paratiroidieni si de crestere, care au un rol important in formarea si dezvoltarea oaselor.
Cauzele medicale sunt reprezentate de o serie de afectiuni precum bolile autoimune, endocrine, hematologice si de alta natura, care au o influenta negativa supra sistemului osos. De asemenea, si medicamentele din gama corticosteroizilor, anticoagulantelor, anticonvulsivantelor pot influenta aparitia osteoporozei.
Cauzele care tin de stilul de viata se refera la o alimentatie saraca in calciu si alti nutrienti esentiali in metabolismul osos, lipsa activitatii fizice – care duce la atrofia musculara si osoasa, fumatul – care reduce nivelul hormonilor sexuali si afecteaza absorbtia calciului si vitaminei D – si consumul excesiv de alcool – care inhiba dezvoltarea oaselor precum si absorbtia nutrientilor necesari intaririi acestora.
Osteoporoza – semne si simptome
Asa cum spuneam mai devreme, osteoporoza se poate instala fara simptome specifice, fiind depistata abia atunci cand se produc fracturi din cauza oaselor devenite prea fragile.
In unele cazuri pot aparea dureri la nivelul spatelui, datorate unor fisurari ale vertebrelor. De asemenea, osteoporoza poate determina o postura indoita a spatelui si o slabiciune musculara asociata uneori si cu pierderea echilibrului.
La persoanele cu aceasta afectiune se poate inregistra si o scadere in inaltime, iar un alt semn al bolii il constituie fracturile care apar frecvent, chiar si in urma unor accidente usoare.
Diagnosticul de osteoporoza
In general, pacientii ajung la medic dupa ce simptomele descrise mai sus devin tot mai suparatoare sau in momentul in care sufera o fractura. In urma consultatiei, medicul va tine cont de factorii de risc, iar daca va constata ca pacientul are o predispozitie pentru aceasta boala va recomanda o investigatie numita osteodensiometrie.
Este vorba de o investigatie imagistica absolut inofensiva si nedureroasa, in cursul careia densitatea osoasa este masurata cu ajutorul unei cantitati mici de raze ionizante. Este investigata cu precadere zona soldului si a coloanei vertebrale, iar in decurs de maxim jumatate de ora se poate stabili un diagnostic exact.
In cazul in care exista suspiciuni ca boala oaselor fragile ar putea fi determinata de alte afectiuni nediagnosticate anterior, medicul poate recomanda analize suplimentare de sange si urina. Astfel, se va stabili cu exactitate cauza si vor putea fi prevenite eventuale complicatii datorare bolii care a dus la slabirea rezistentei si densitatii osoase.
Osteoporoza – tratament
Odata instalata, osteoporoza nu mai poate fi vindecata asa ca tratamentul are doar scopul de a impiedica agravarea acesteia, a imbunatati densitatea oaselor si totodata calitatea vietii pacientului.
Tratamentul se stabileste in functie de fiecare caz in parte si de factorii de risc individuali.
In general, medicamentele care se prescriu au rolul de a inhiba resorbtia osoasa si de a stimula formarea oaselor. Tratamentul medicamentos poate fi sustinut si cu suplimente de calciu si vitamina D, care sunt doi nutrienti foarte importanti in metabolismul osos.
De asemenea, se impune si adoptarea unei diete mai sanatoase, bazata pe alimente bogate in minerale si vitamine care sustin sistemul osos. In acelasi timp, renuntarea la fumat si reducerea la minim a consumului de alcool creste eficienta tratamentului, pentru ca organismul absoarbe mai bine substantele si nutrientii necesari consolidarii oaselor.
Complicatiile osteoporozei
Riscul major reprezentat de aceasta boala il reprezinta fracturile, mai ales cele produse la nivelul soldului sau coloanei vertebrale. Oasele fracturate se sudeaza mai greu sau chiar nu se mai sudeaza deloc, astfel ca o fractura de acest gen poate necesita interventii chirurgicale complicate, urmate de lungi perioade de imobilizare la pat sau chiar de invaliditate pe viata.
O alta complicatie consta in deformarea coloanei vertebrale, ca urmare a fracturilor de compresie la nivelul vertebrelor. Pe langa modificarile evidente de postura si scaderea in inaltime, deformarea coloanei determina si dureri mari la nivelul spatelui si gatului, din cauza compresiei nervilor spinali.
Fracturile, deformarile coloanei sau teama de accidentari reduc mobilitatea pacientilor, care pot ajunge de multe ori sa nu mai fie capabili sa isi poarte singuri de grija.
Aceasta deteriorare dramatica a calitatii vietii atrage dupa sine si o deteriorare a starii psihice, creand un teren propice pentru instalarea anxietatii sau depresiei.
Osteoporoza si alimentatia
Alimentatia are un rol important atat in prevenirea, cat si in tratamentul bolii oaselor fragile, prin aportul de minerale si vitamine benefice pentru sistemul osos. Sunt recomandate in mod special alimentele cu un continut bogat de calciu, proteine si vitamina D, dar si cele care contin alte vitamine si nutrienti.
Din categoria celor bogate in calciu putem mentiona lactatele si branzeturile, legumele cu frunze verzi, fasolea uscata, lintea, nucile si semintele precum si pestele care se consuma cu tot cu oase, precum sardinele sau hamsiile.
In ceea ce priveste sursele de proteine, printre acestea se numara carnea slaba, ouale, pestele, fasolea, nucile si semintele, dar si lactatele.
Pentru un aport de vitamina D se recomanda expunerea la soare dar si alimente precum pestele gras, ficatul de vita sau pasare, ouale si ciupercile.
Pe langa acestea, sunt recomandate fructele si legumele proaspete de orice fel si cerealele integrale.
Pe de alta parte, sunt de evitat alimentele procesate, cele cu un continut bogat de sare sau zahar, branzeturile fermentate, produsele tip fast-food, precum si cafeaua, ceaiul negru, ciocolata neagra, bauturile energizante si cele carbogazoase.
Sfaturi pentru preventie
Ramanand la tema din capitolul anterior, o importanta masura de preventie este alimentatia echilibrata, bazata pe alimente bogate in calciu, proteine, vitamine si minerale care ajuta oasele sa se mentina rezistente. Nu mai insistam, pentru ca tocmai am vorbit pe larg despre acest subiect, dar mai trebuie sa adaugam renuntarea la tutun si diminuarea consumului de alcool.
In acelasi timp un stil de viata mai activ contribuie la formarea osoasa, intarind totodata muschii si imbunatatind echilibrul si postura. Sunt recomandate exercitiile fizice care implica greutatea corpului cum ar fi mersul pe jos, alergatul, saritul corzii, flotarile, tractiunile sau ridicarea de greutati.
De asemenea, daca ai trecut de varsta de 45 de ani sau esti sub influenta unor factori de risc ce pot duce la aparitia acestei boli mai devreme, este de preferat sa iti faci periodic teste de densitate osoasa, insa nu inainte de a discuta cu un medic in acest sens.
Ti-a placut acest articol? Distribuie-l pe:
