Helicobacter Pylori sunt un tip de bacterii intestinale care patrund in stomac si infecteaza mucoasa acestuia. Aceste bacterii sunt responsabile de ulcerele gastrice in proportie de pana la 80% din cazuri si de pana la 90% din ulcerele duodenale. Infectiile cu Helicobacter Pylori au fost, de asemenea, legate de provocarea gastritei (inflamatia stomacului) atat in cazul adultilor, cat si al copiilor.
Mai mult, Helicobacter Pylori poate cauza inclusiv cancer gastric (cancer de stomac). Persoanele infectate prezinta un risc crescut de doua pana la sase ori de a dezvolta limfom (tumori canceroase in tesutul limfatic) in comparatie cu persoanele neinfectate.
Odata patrunse in organism, Helicobacter Pylori se vor fixa in mucoasa stomacului sau a duodenului. Acestea se vor dezvolta intr-un mediu in care, in mod normal, nimic nu ar supravietui: in mediul acid al stomacului. Infectia cu Helicobacter Pylori nu poate fi eradicata decat prin tratamente bazate pe antibiotice puternice.
Helicobacter Pylori – informatii generale
Majoritatea oamenilor, inclusiv medicii, obisnuiau sa creada ca ulcerele de stomac sau de duoden erau cauzate de stres, alcool sau de alimente picante. Acum stim ca nu este asa. Helicobacter Pylori prospera in mediul extrem de acid al stomacului, avand un mod unic de adaptare.
De aceea, Helicobacter Pylori a si fost descoperita destul de tarziu, abia la inceputul anilor ’90, pana atunci considerandu-se ca gastritele si ulcerele nu au cauze microbiene. Descoperitorii bacteriei, oamenii de stiinta australieni Barry Marshall si Robin Warren, au primit chiar premiul Nobel pentru aceasta descoperire, in 2005.
Helicobacter Pylori este capabila sa supravietuiasca in acidul stomacal deoarece produce enzime care neutralizeaza acidul. Acest mecanism exceptional permite bacteriilor Helicobacter Pylori sa patrunda in stomac si sa se indrepte spre mucoasa de protectie a peretelui stomacului.
Odata plasata in mucoasa stomacului, apararea naturala a corpului nu mai poate actiona impotriva acesteia. De fapt, sistemul imunitar va declansa un raspuns la infectia cu Helicobacter Pylori, dar nu va putea ucide bacteriile, deoarece acestea sunt ascunse in mucoasa stomacului.
Helicobacter Pylori se va hrani cu substantele nutritive furnizate de organism, ceea ce-i permite sa supravietuiasca in mediul acid si dur al stomacului.
Ca mod de actiune, Helicobacter Pylori slabeste invelisul protector al stomacului si al duodenului, permitand astfel acidului stomacului sa treaca prin captuseala sensibila de dedesubt. Astfel, atat acidul, cat si bacteriile irita mucoasa, provocand gastrita (inflamatia stomacului), care ulterior se poate transforma in ulcer.
Helicobacter Pylori – simptome
Nu se poate vorbi despre simptome ale infectiei cu Helicobacter Pylori, dar pot fi analizate simptomele afectiunilor pe care aceasta bacterie le declanseaza: gastrita, ulcerul gastric, ulcerul duodenal etc. Pe de alta parte, trebuie subliniat ca infectia cu Helicobacter Pylori nu inseamna automat dezvoltarea unui ulcer, cum dezvoltarea unui ulcer nu este cauzata exclusiv de o infectie cu Helicobacter Pylori.
In cazul ulcerului gastric, simptomele Helicobacter Pylori pot varia de la simplele dureri abdominale pana la sangerare interna. O serie de simptome Helicobacter Pylori pot fi generale, comune cu ale altor afectiuni, printre care durerile abdominale superioare, intoleranta alimentara, varsaturile – inclusiv cu sange -, scaun foarte inchis la culoare si anemia.
Anemia este cauzata de scaderea numarului de celule rosii (eritrocite) din sange. Deoarece eritrocitele sunt responsabile pentru transportul oxigenului in sange, simptomele cauzate de un numar redus de eritrocite sunt respiratia scurta in timpul exercitiilor fizice, oboseala si epuizarea, pielea palida.
Scaune de culoare inchisa?
Innegrirea scaunelor este o reactie reactie chimica, ce apare atunci cand sangele intra in contact cu acidul din stomac. Componenta de fier a pigmentului rosu din sange este oxidata de acidul din stomac, astfel ca se produce hematina de culoare neagra. Scaunul foarte inchis la culoare este, prin urmare, un semn de sangerare in tractul digestiv superior. In unele cazuri, afectiunea se poate manifesta prin lipsa poftei de mancare si prin scaderea in greutate.
Dar, pe langa simptomele generale ale ulcerului gastric, care apar adesea si in cazul altor boli, exista si unele mai specifice acestei afectiuni, printre care: durerea ce apare imediat dupa masa, durerea care apare indiferent de aportul alimentar si care este ameliorata in urma administrarii de medicamente care inhiba acidul gastric.
De regula, insa, ulcerul gastric prezinta o combinatie intre simptomele specifice si nespecifice. Astfel, combinatia dintre durerea abdominala superioara aparuta dupa masa, senzatia de rau si de varsaturi, care se amelioreaza cu comprimatele de protectie gastrica, justifica suspiciunea unui ulcer gastric.
Un ulcer gastric poate fi, in unele cazuri, si asimptomatic, ulcerul fiind vizibil doar prin sangerare. Indicatiile sangerarii gastrice pot include, totusi, anemie, varsaturi de sange si scaune tarate.
Alte simptome ale infectiei
In cazul ulcerului duodenal, simptomele pot fi asemanatoare cu cele ale ulcerului gastric, insa exista unele particularitati. Durerile dezvoltate in zona epigastrica apar la ore bune dupa masa, mai ales in cursul noptii, si nu imediat dupa consumarea de alimente, cum se intampla in cazul ulcerului gastric. Durerea este sub forma de crampe sau arsuri, senzatia fiind una suficient de puternica pentru a-l trezi pe pacient din somn. Durerile pot aparea insa si in timpul zilei, ciclic, dupa tiparul durere-alimentatie-disparitia durerilor. Alte simptome specifice includ starea de satietate precoce, eructatii, greata, reflux de acid gastric in esofag, chiar si varsaturi.
La randul sau, gastrita cronica prezinta simptome asemanatoare, cum ar fi durerile de stomac sub forma de arsura, dar si greata si varsaturi, precum si senzatie de balonare sau de preaplin dupa masa.
Chiar daca printre cauzele declansarii ulcerelor sau gastritei se numara si alti factori, cum ar fi administrarea regulata a unor medicamente, de tipul aspirinei si ibuprofenului, principala cauza ramane infectia cu Helicobacter Pylori.
Daca totusi se banuieste a fi vorba despre un ulcer, medicul va testa pacientul pentru prezenta Helicobacter Pylori. Aceasta, deoarece este foarte important a se stabili care este cauza producerii ulcerului, tratamentul fiind diferit in cazul ulcerelor provocate de Helicobacter Pylori, fata de ulcerele din alte cauze – de exemplu de administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
Testele pentru depistarea Helicobacter Pylori sunt de 4 feluri: analize de sange, teste de analiza a respiratiei cu uree, analiza scaunului sau o endoscopie.
Analiza sangelui va identifica prezenta anticorpilor pe care organismul ii dezvolta pentru a lupta impotriva bacteriei Helicobacter Pylori. Daca analizele releva prezenta acestor anticorpi, inseamna ca fie infectia este actuala, fie ca a avut loc in trecut, dar ca este inca prezenta.
Testele de respiratie sunt destul de simple si de regula au o precizie de 96-98%. Practic, pacientul va consuma o solutie pe baza de uree, ce contine atomi de carbon special. Daca Helicobacter Pylori este prezenta in stomac, bacteriile vor descompune ureea din solutie si vor elibera carbonul respectiv. Carbonul va fi preluat de sange si transportat catre plamani, iar pacientul il va expira, prezenta acestuia indicand prezenta infectiei cu Helicobacter Pylori. Testul de respiratie cu uree poate fi folosit si post-tratament al ulcerului, pentru a vedea daca acesta a fost eficient.
Analizele de scaun pot detecta de asemenea foarte precis o infectie cu Helicobacter Pylori a pacientului. In cazul in care materiile fecale contin antigene specifice bacteriei Helicobacter Pylori, testul va fi pozitiv.
De asemenea, o infectie cu aceasta bacterie poate fi diagnosticata printr-o endoscopie, procedura care permite prelevarea de probe din tesutul duodenului si al stomacului. Prin endoscopie, pacientului i se insereaza prin gura un tub subtire, flexibil, cu o camera video si iluminare in capat, pana la stomac si duoden. Cu ajutorul endoscopului, medicul poate examina vizual mucoasa esofagului, a stomacului si a duodenului.
Helicobacter Pylori – tratament
Tratament Helicobacter Pylori: poate fi eradicata cu ajutorul medicamentelor, perioada de tratament fiind de cateva saptamani. In mod normal, o singura cura este suficienta. Totusi, se intampla ca, uneori, tratamentul Helicobacter Pylori sa nu aiba efectul scontat, de aceea este necesar ca, post-tratament, la 1-2 saptamani, sa se efectueze o noua serie de analize, care sa confirme eficienta tratamentului sau repetarea acestuia.
Exista si cateva metode naturiste, cu rol ajutator, dar tratamentul Helicobacter Pylori principal este cel medicamentos (alopat), pe baza de antibiotice.
Tratament naturist Helicobacter Pylori
Tratamentele naturiste vin in sprijinul tratamentului alopat impotriva Helicobacter Pylori, aceste remedii avand un rol in diminuarea simptomelor ori in tinerea infectiei sub control.
Mierea organica, de exemplu, are un rol in impiedicarea multiplicarii bacteriilor Helicobacter Pylori, avand proprietati antibacteriene. Mierea 100% naturala poate fi consumata zilnic.
Ceaiul verde ajuta la reducerea inmultirii bacteriei Helicobacter Pylori si ajuta la reducerea inflamatiei de la nivelul stomacului. Ceaiul verde este bogat in antioxidanti si ajuta la diminuarea simptomelor asociate gastritei.
Uleiul de masline ajuta si el la combaterea unor tulpini de Helicobacter Pylori, datorita proprietatilor sale antibacteriene.
Probioticele, considerate „bacteriile bune ale sistemului digestiv“, ajuta la refacerea florei intestinale, afectate in urma administrarii de antibiotice, ca parte a tratamentului. Probioticele pot fi utilizate sub forma de suplimente alimentare si ajuta organismul sa elimine Helicobacter Pylori.
Pe de alta parte, potrivit unui studiu al unor cercetatori din Turcia, asocierea vitaminei C cu vitamina E ar avea un efect de crestere a ratei de eradicare a infectiei cu Helicobacter Pylori. Pacientilor participanti la studiul respectiv li s-a administrat vitamina C 500 mg BID si vitamina E 200 UI BID timp de 4 saptamani, pe cale orala.
Ca si concluzie, s-a constatat ca intensitatea Helicobacter Pylori si activitatea neutrofila scad prin cresterea concentratiilor de acid ascorbic gastric si alfa tocoferol. Aceasta sugereaza ca suplimentarea cu vitaminele C si E creste ratele de eradicare prin afectarea microambientului creat de bacterii si facilitarea efectului antibioticelor in mucoasa gastrica.
Tratament alopat Helicobacter Pylori
Tratament Helicobacter Pylori : nu este foarte usor si necesita terapie multipla, bazata de regula pe antibiotice si inhibitori ai pompei de protoni – IPP (agenti supresori potenti ai secretiei acide). Inhibitorii pompei de protoni suprima Helicobacter Pylori.
TratamentHelicobacter Pylori:prin terapia cvadrupla pentru ca este considerata o terapie initiala eficienta si se practica in general in multe dintre statele dezvoltate, in care rata de rezistenta la claritromicina este de peste 15%. In aceasta terapie, se administreaza oral urmatoarele medicamente, timp de 14 zile:
– Un inhibitor al pompei de protoni (omeprazol, lansoprazol, rabeprazol, pantoprazol si Esomeprazol)
– Subsalicilat de bismut
– Metronidazol
– Tetraciclina
In terapia tripla a tratamentului pentru Helicobacter Pylori, cea mai utilizata la nivel mondial in cazul infectiei cu aceasta bacterie, urmatoarele substante orale sunt administrate timp de 10 pana la 14 zile:
– Un inhibitor al pompei de protoni
– Amoxicilina
– Claritromicina
De regula, aceste combinatii de substante reusesc sa vindece intre 70% si 90% din infectii. Cu toate acestea, studiile au aratat ca rezistenta Helicobacter Pylori la antibiotice este tot mai crescuta, in multe dintre statele lumii, iar esecul antibioticelor in eradicarea bacteriei tot mai intalnit. Rezistenta la claritromicina, de exemplu, este frecventa la pacientii care au folosit anterior acest antibiotic sau alte antibiotice similare – cum ar fi eritromicina – in tratarea altor afectiuni.
In mod similar, este frecventa rezistenta Helicobacter Pylori la metronidazol in cazul pacientilor care au avut o expunere anterioara prelungita la aceasta substanta. De aceea, in aceste cazuri, medicii trebuie sa caute alte combinatii de antibiotice pentru a trata infectia cu Helicobacter pylori.
Acesta ar trebui sa constituie un argument in plus in folosirea cu atentie si doar justificata a tratamentelor cu antibiotice, medicamente care nu se iau oricum si oricand. Tocmai de aceea, antibioticele trebuie folosite in mod corect, pentru motive justificate, iar utilizarea neautorizata a antibioticelor ar trebui descurajata.
In cazul pacientilor infectati cu tulpini de Helicobacter Pylori multirezistente, terapia tripla cu rifabutina, in loc de claritromicina, s-a dovedit a fi de asemenea foarte eficienta.
In cazul pacientilor care sufera de ulcer duodenal sau gastric este necesara continuarea tratamentului pentru Helicobacter Pylori cu un inhibator al pompei de protoni timp de cel putin 4 saptamani.
Eradicarea poate fi confirmata printr-un test de respiratie cu uree, un test de antigen pentru scaun sau o endoscopie superioara facuta la cel putin 4 saptamani dupa terminarea terapiei. Confirmarea eradicarii este de presupus a se face la toti pacientii tratati, dar este obligatorie la pacientii care au avut manifestari grave ale infectiei cu Helicobacter Pylori (de exemplu, ulcer sangerand). Este foarte probabil ca ulcerul hemoragic sa devina recurent, daca infectia nu a fost eradicata.
Tratamentul Helicobacter Pylori se va repeta automat, daca infectia nu a fost eradicata.
Uzual, dupa terapie, medicul va testa din nou pacientul, pentru a confirma succesul tratamentului, de regula printr-un test de respiratie cu uree sau un test de antigen pentru analiza scaunului. Biopsiile endoscopice pentru determinarea eradicarii bacteriei nu sunt necesare, insa se poate recurge la aceasta metoda, daca s-a dovedit ca tratamentul a esuat. De asemenea, testele de sange nu sunt concludente pentru determinarea eradicarii bacteriei, deoarece anticorpii impotriva Helicobacter Pylori vor scadea la mult timp dupa finalizarea tratamentului – abia dupa luni bune sau chiar cativa ani.
Helicobacter Pylori – regim alimentar
Desi s-a demonstrat ca ulcerele nu sunt cauzate de alimentatie, asa cum credeau, pana in urma cu cateva zeci de ani, principalii „acuzati” fiind alcoolul si alimentele picante, consumul acestora este contraindicat si in prezent in cazul infectiei cu Helicobacter Pylori. Helicobacter Pylori regim alimentar : alimentele picante, dar mai ales alcoolul, favorizeaza iritarea mucoasei stomacale. In plus, se recomanda evitarea cafelei, a alimentelor murate si a bauturilor carbogazoase, care au acelasi efect asupra mucoasei.
Helicobacter Pylori regim alimentar : Se recomanda, in schimb, consumul de peste gras – somonul si tonul, in special, dar si macroul -, al chefirului, iartului si in general al lactatelor bogate in probiotice, dar si al legumelor fierte. Broccoli ocupa un loc de cinste in topul alimentelor recomandate in dieta celor care sufera de infectie cu Helicobacter Pylori, precum si fructele de padure, mierea si semintele de in sau de chia. De asemenea, este incurajat consumul de ceai din lemn dulce si consumul de ulei de masline.
Concluzii si recomandari suplimentare
Bacteriile Helicobacter Pylori sunt capabile sa supravietuiasca in acidul stomacal, gratie unei „arme” extrem de eficienta din dotare, care neutralizeaza acidul gastric. Bacteriile patrund nestingherite in stomac si se adapostesc in cea mai sigura zona pe care o pot gasi pentru a se instala: in mucoasa de protectie a peretilor stomacului ori duodenului.
In plus, mecanismul Helicobacter Pylori este unul exceptional. Sistemul imunitar va continua sa trimita „soldati” la locul infectiei, care sa lupte cu bacteriile, dar nu vor putea ucide bacteriile. De aceea, fara un tratament Helicobacter Pylori adecvat cu antibiotice, bacteriile nu pot fi eradicate din organism.
Bacteriile din alimente
Desi nici in prezent nu este pe deplin cunoscut modul in care se transmit aceste bacterii, se considera ca, in principal, Helicobacter Pylori se transmite pe cale oral-oral sau fecal-oral. Pe cale oral-oral, infectarea se face prin ingestia de alimente sau apa contaminate cu deseuri ori cu resturi fecale. Bacteriile provenite de la o persoana infectata pot ajunge in alimentele sau apa unei persoane sanatoase prin tratarea necorespunzatoare a apei si a apelor uzate sau prin manipularea necorespunzatoare a alimentelor.
Prin urmare, igiena personala si respectarea bunelor practici de salubrizare reprezinta doua metode eficiente in prevenirea contractarii bacteriei. Transmiterea Helicobacter Pylori pe cale oral-oral ar avea loc prin contactul direct gura-la-gura, cum ar fi sarutul.
Pentru ca sursa Helicobacter Pylori nu este inca pe deplin documentata stiintific, cele mai bune recomandari privind masurile de siguranta vizeaza mentinerea unei igiene adecvate, consumul de alimente pregatite in mod corespunzator (spalate si gatite foarte bine) si consumul de apa din surse extrem de sigure.
Ti-a placut acest articol? Distribuie-l pe:
