Diabetul de tip 1 mai este denumit si diabet insulino-dependent sau diabet juvenil, ceea ce furnizeaza indicii elocvente cu privire la doua dintre caracteristicile sale de baza. Este vorba de o boala cronica de natura autoimuna, care debuteaza cu preponderenta la varste fragede. Cel mai adesea, diabetul tip 1 incepe sa se manifeste in doua perioade distincte, respectiv intre varsta de 4 si 7 ani sau intre 10 si 14 ani.
Exista insa si cazuri in care boala apare si la copii sub 4 ani, dar si in cazul celor ajunsi la varsta adolescentei sau a maturitatii.
Spre deosebire de diabetul de tip 2, in cazul caruia pot trece ani buni de la debut pana la aparitia primelor simptome, diabetul de tip 1 are de obicei un debut brusc, cu simptome ce pot fi uneori severe, datorate unei glicemii foarte crescute.
Pe parcursul acestui material iti vom prezenta cauzele care pot determina diabet tip 1, factorii de risc, metodele de diagnostic si optiunile terapeutice disponibile.
Cauzele diabetului de tip 1
Aparitia diabetului de tip 1 are la baza o reactie anormala a sistemului imunitar, care ataca celulele beta din pancreas, pe care le percepe ca agenti patogeni ce trebuie eliminati. Celulele beta sunt responsabile cu secretia de insulina, care este un hormon indispensabil pentru absorbtia glucozei din sange, de catre celule.
Glucoza este sintetizata din alimente in sistemul digestiv, reprezentand cea mai importanta sursa de energie pentru organism. Din tubul digestiv, aceasta este absorbita in sange, care o transporta catre celulele din tesuturi, spre a fi transformata in energie. In functie de nivelul de glucoza din sange, pancreasul secreta insulina, care activeaza receptorii celulelor, determinandu-le sa absoarba glucoza.
In cazul persoanelor cu diabet tip 1, sistemul imunitar distruge progresiv celulele beta, ceea ce duce la o scadere treptata a cantitatii de insulina secretate in sange. Astfel scade si cantitatea de glucoza absorbita de celulele din tesuturi, care se acumuleaza in sange, determinand aparitia hiperglicemiei.
Cresterea glicemiei determina o serie de simptome precum sete excesiva, urinare frecventa, stare permanenta de oboseala, vedere incetosata, pierdere brusca in greutate si intarzierea vindecarii ranilor.
Cum spuneam, uneori debutul diabetului de tip 1 poate fi brusc si violent, din cauza cresterii exagerate a glicemiei, punand in pericol viata pacientului.
Factori de risc pentru diabetul de tip 1
Nu sunt cunoscute inca pe deplin cauzele ce determina o astfel de reactie nefireasca a sistemului imunitar, insa au fost identificati o serie de factori de risc ce pot favoriza diabetul de tip 1.
Predispozitia genetica
Factorul genetic joaca un rol semnificativ in dezvoltarea diabetului de tip 1. Astfel, daca unul dintre parinti are diabet tip 1, riscul ca un copil sa dezvolte boala este de aproximativ 5%, iar daca ambii parinti sunt afectati, riscul creste la aproximativ 10%. De asemenea, anumite gene asociate cu sistemul imunitar si cu producerea de insulina au fost identificate ca fiind implicate in aparitia diabetului de tip 1.
Prezenta anticorpilor specifici
In fazele incipiente ale dezvoltarii diabetului de tip 1, pot fi detectati in sange anumiti anticorpi care ataca celulele beta din pancreas. Acesti anticorpi sunt prezenti in mod obisnuit in sangele persoanelor cu diabet tip 1 si pot fi utilizati ca markeri pentru diagnosticare si evaluarea riscului de dezvoltare a bolii la membrii familiei pacientilor.
Factorii de mediu
Si factorii de mediu joaca un rol crucial in dezvoltarea diabetului de tip 1. Spre exemplu, anumite infectii virale, cum ar fi infectia cu enterovirusuri, pot declansa reactii autoimune care duc la distrugerea celulelor beta din pancreas. De asemenea, consumul timpuriu al anumitor alimente sau expunerea inca din copilarie la un mediu poluat cresc riscurile de diabet tip 1.
Varsta
Fiind denumit si diabet juvenil, este evident ca diabetul de tip 1 este o afectiune specifica tinerilor, cu care acestia trebuie sa traiasca tot restul vietii. Riscul de a face aceasta boala este mai ridicat in perioada copilariei, indeosebi in cele doua intervale mentionate anterior. Desi mai scazut, riscul persista si in perioada pubertatii si adolescentei, iar boala poate aparea chiar si dupa implinirea varstei de 20 de ani.
Despre cel mai scazut risc se poate vorbi in cazul persoanelor trecute de 35-40 de ani.
Diagnosticarea diabetului de tip 1
Pentru ca debutul bolii este unul brusc, primele semne sunt greu de trecut cu vederea, astfel ca pacientii ajung la medic imediat dupa ce diabetul de tip 1 a inceput sa se manifeste. Desi este vorba de o boala foarte complexa, nu sunt necesare investigatii foarte amanuntite pentru stabilirea diagnosticului, o simpla analiza de sange putand fi suficienta in acest sens.
Aceasta vizeaza masurarea nivelului de glicemie si depistarea prezentei anticorpilor specifici, care sunt indicii elocvente pe baza carora poate fi stabilit diagnosticul de diabet tip 1. Exista mai multe metode de testare a glicemiei, aceasta procedura putand fi facuta fie in orice moment al zilei, fie dimineata, pe stomacul gol, pentru un rezultat mai relevant.
De asemenea medicul mai poate recomanda o analiza numita Hemoglobina glicozilata care ofera o estimare a nivelurilor medii ale glicemiei in ultimele 3 luni.
E important de retinut ca o simpla testare a glicemiei poate confirma diagnosticul de diabet, insa nu furnizeaza informatii despre tipul acestuia. Asadar, este neaparat necesar sa fie facuta si o analiza pentru identificarea anticorpilor specifici, care sunt prezenti doar in sangele pacientilor cu diabet tip 1.
Ce presupune tratamentul pentru diabet tip 1?
Spuneam la inceputul acestui articol ca diabetul de tip 1 mai este numit si diabet insulino-dependent, iar aceasta denumire face trimitere la cea mai importanta componenta a tratamentului. Pentru ca daunele provocate celulelor beta sunt ireversibile, pancreasul pacientilor cu diabet tip 1 nu mai secreta insulina sau cantitatea produsa este nesemnificativa.
Prin urmare, este necesar ca aceasta functie vitala a celulelor beta sa fie suplinita prin administrarea de insulina. Acest lucru poate fi facut in doua moduri, fie prin injectare cu ajutorul unei seringi speciale, fie cu o pompa de insulina care administreaza in mod automat dozele necesare.
Din pacate, pacientii trebuie sa urmeze acest tratament pe toata durata vietii, pentru ca pancreasul nu poate reveni la capacitatea normala de a produce insulina.
In afara de administrarea de insulina o mare importanta o are si mangementul diabetului de tip 1, care include mai multe aspecte dupa cum urmeaza:
Alimentatia echilibrata
Acesta este unul din cele mai importante aspecte care tin de managementul diabetului, pentru ca orice aliment mai putin sanatos sau consumat in exces poate determina o crestere semnificativa a glicemiei. De asemenea, o alimentatie necorespunzatoare poate determina si aparitia hipoglicemiei, adica scaderea nivelului de glucoza sub limita normala.
Prin urmare, pacientii trebuie sa se concentreze pe alimente cu indice glicemic scazut si sa isi gestioneze aportul de carbohidrati pentru a evita fluctuatiile bruste ale nivelului de glucoza.
Exercitiile fizice
Persoanele cu diabet tip 1 trebuie sa adopte un stil de viata activ, pentru ca miscarea contribuie la un mai bun control al glicemiei. In general, se recomanda cel putin 150 de minute de activitate intensa pe saptamana, ceea ce ar insemna o jumatate de ora de miscare, 5 zile din 7.
Monitorizarea glicemiei
Aceasta masura este necesara pentru ca pot aparea fluctuatii mari ale glicemiei in diferite situatii, care trebuie sa fie observate la timp pentru a putea contracara posibilele complicatii.
Nu putem incheia fara a preciza si faptul ca este foarte important ca pacientii cu diabet tip 1 sa se identifice ca persoane cu aceasta boala, pentru a putea primi ajutorul de urgenta de care e posibil sa aiba nevoie in anumite situatii. Cel mai simplu mod de identificare ca pacient cu diabet de tip 1 consta in purtarea unei bratari sau, mai nou, a unui tatuaj aflat la vedere, care sa dea de inteles ca persoana respectiva sufera de aceasta boala.
De asemenea, la fel de importanta este si purtarea permanenta a unei truse de urgenta din care sa nu lipseasca o seringa cu o doza de glucagon, care trebuie administrata imediat, in cazul unei crize hipoglicemice.
Ti-a placut acest articol? Distribuie-l pe:
