Patlagina este una dintre cele mai comune plante, ce creste in mai toate continentele si este intalnita in mod obisnuit pe pajisti, pe marginea campurilor sau a drumurilor.
Originara in Europa si parti ale Asiei, planta a fost raspandita in mai toata lumea de colonistii europeni. Inca din cele mai vechi timpuri, a fost considerata un panaceu, „mama tuturor plantelor”, cu o multime de beneficii.
Dupa ce a „invadat” continentele americane, aceasta a fost adoptata rapid si de populatia bastinasa si introdusa in medicina traditionala pe baza de plante. Frunzele de patlagina au fost folosite de nativii americani inca de la inceputul aparitiei plantei in America.
Acestia foloseau planta pentru vindecarea ranilor, reducerea inflamatiei, oprirea sangerarilor puternice si pentru calmarea intepaturilor, arsurilor si eruptiilor cutanate.
Pentru uz intern, patlagina era folosita de nativii americani impotriva racelii, a tusei, bronsitei sau in caz de gastrita, diaree, hemoroizi si infectii ale vezicii urinare.
De asemenea, radacina era transformata in pudra si folosita ca antidot in cazul muscaturile de sarpe sau pentru a elimina din organism alte toxine otravitoare.
Patlagina: denumire stiintifica/denumire populara
Patlagina este cunoscuta sub numele stiintific de Plantago major sau Plantago lanceolata (in cazul patlaginei inguste) si face parte dintr-o familie mai mare de plante, denumita Plantago, care cuprinde circa 250 de specii.
In termeni populari patlagina este cunoscuta si sub numele de „Talpa omului”, „Painea Cucului”, „Piciorul Omului Alb” sau „Urma lui Whiteman”– ultimele doua denumiri fiind folosite mai ales in zona nord si sud-americana.
Practic, patlagina a sosit in America pe talpile incaltamintei europenilor si s-a raspandit pe cele doua continente, de unde si porecla sa legata de urma ori talpa lui Whiteman – a omului alb. Nativii americani au observat ca planta l-a urmarit pe omul alb oriunde mergea acesta, rasarind de sub picioarele sale.
Plantago major se numara printre cele mai raspandite dintre cele 250 de specii. Plantago sunt in general plante ierboase si de tip arbust, caracterizate prin frunze bazale si flori discrete la capete sau tepi. Plantago major poate creste pana la 15 cm inaltime, fiind o specie care creste agresiv.
Patlagina este polenizata in principal de vant, ceea ce faciliteaza cresterea ei acolo unde nu exista albine Plantago major produce 13.000 pana la 15.000 de seminte pe planta, iar acestea pot ramane viabile in pamant timp de pana la 60 de ani. Semintele de patlagina pot supravietui inclusiv trecerii prin intestinul pasarilor si al altor animale, ceea ce usureaza si mai mult raspandirea lor si cresterea in zone diverse, pe arii foarte mari.
Frunzele de patlagina – compozitie
Frunzele de patlagina au un continut ridicat de vitamina A si vitamina C, care stimuleaza imunitatea, precum si tanin, ce are proprietati astringente care reduc inflamatia si combat infectiile.
Printre constituentii activi ai frunzei de patlagina se numara: glicozide iridoide (aucubina, catalpol) – 2-3%; mucilagiu, flavonoide (apigenina, luteolina) – 2-6,5%; taninuri – 6,5%; acid oleanilic; acizi vegetali; acid silicic – 1%; minerale (zinc, potasiu, fier); feniletanoid (acteozid); acid clorogenic; vitamine – A, C si K.
Mucilagiul frunzelor de patlagina include polizaharide care contin ramnoza, L-arabinoza, manoza, galactoza si dextroza. Unul dintre ingredientele active mai putin cunoscute ale patlaginei este compusul plantamajoside, care are o structura moleculara similara cu ingredientul activ din Echinacea, echinacozidul, dovedindu-se ca are o actiune similara in modularea raspunsului imun.
Actiunea plantei – Plantago major
Patlagina a fost considerata inca din cele mai vechi timpuri drept „mama tuturor plantelor”. Aceasta planta perena a fost utilizata local pentru zgarieturi, vanatai, taieturi, arsuri si afectiuni ale pielii si consumata pentru afectiuni interne cum ar fi cele, digestive, tuse, raceli si tulburari gastrice.
Ea contine mucilagii, taninuri si glicozide iridoide, ceea ce ii confera proprietati antimicrobiene, antiinflamatoare si expectorante. In afara de beneficiile medicinale, frunzele sunt si hranitoare. Deoarece contin fier, calciu, potasiu si vitaminele A, K, C si B, frunzele de patlagina pot fi adaugate la orice salata proaspata.
Patlagina – beneficii si indicatii terapeutice
Patlagina ofera o multitudine de beneficii in sprijinul sanatatii organismului, cu precadere in privinta afectiunilor respiratorii. Una dintre cele mai dese utilizari traditionale a acestei plante este in sprijinul sanatatii pulmonare.
Frunzele de patlagina sunt bogate in mucilagii, care exercita o activitate protectoare asupra cailor respiratorii, acoperindu-le cu un strat protector care reduce iritatia ce provoaca tusea uscata sau seaca.
De asemenea, gratie faptului ca are in compozitie glicerina si pectina, planta exercita un efect benefic si calmant asupra plamanilor, favorizand producerea unui mucus care ajuta la ameliorarea disconfortului si a iritatiei.
Patlagina se mai foloseste in caz de tuse si iritatii provocate de infectii ale tractului respirator, mai multe studii contantand ca aceasta planta are proprietati care ajuta la ameliorarea iritatiei din plamani. In acelasi timp, sustine sistemul imunitar in eliminarea infectiei.
Ce efecte mai are planta
Patlagina are efecte benefice si asupra sanatatii pielii. Aplicata local, patlagina are puterea de a opri sangerarea si de a vindeca vanatai, inclusiv rani de punctie, muscaturi de insecte, albine, viespi si intepaturi de urzica. In cazul tratarii taieturilor si a altor rani deschise, patlagina mai are o serie de beneficii: previne infectia prin indepartarea murdariei si dezinfecteaza rana, avand capacitati antiseptice.
Printre beneficiile plantei se numara si capacitatea acesteia de a calma pielea, gratie unui compus cunoscut sub numele de alantoina. Astfel, patlagina poate fi utilizata pentru a oferi o ameliorare naturala a pielii in caz de arsuri solare, pentru a trata acneea si rozaceea si pentru a mentine pielea sanatoasa, stralucitoare si fara imperfectiuni.
O trasatura rara, care diferentiaza frunza de patlagina de majoritatea celorlalte plante vindecatoare cu efect asupra pielii, este capacitatea sa intensa de extragere a veninului sau a altor substante toxice rezultate in urma muscaturilor de sarpe, de insecte, intepaturilor de albine sau de viespe si intepaturilor de urzica.
De asemenea, patlagina are efecte benefice in privinta sanatatii digestive, gratie continutului ridicat de mucilagiu al frunzelor, impreuna cu proprietatile lor antiinflamatorii. Ierburile bogate in mucilagii absorb toxinele din intestin si dau volum scaunelor, contribuind astfel la reducerea timpului necesar tranzitului intestinal.
Plantago major are si proprietati astringente, care ofera suport in tratarea diareei, gastritei si colitei. In plus, poate ajuta la restabilirea echilibrului gastric si poate trata inflamatiile din stomac si intestin. Taninele din compozitie ofera o serie de beneficii: ajuta la inchiderea plagii in caz de ulcer si la crearea unui strat protector.
La randul lor, iridoizii si flavonoizii din patlagina confera calitati antispastice puternice si pot ameliora crampele abdominale si durerile de stomac prin relaxarea muschilor netezi din stomac.
Sirop de patlagina – beneficii
Siropul de patlagina este folosit in special in cazul afectiunilor tractului respirator. Siropul de patlagina este recomandat contra tusei, normalizarea secretiilor bronsite si decongestionarea tractului respirator. De asemenea, siropul de patlagina contribuie la confortul respirator si la protectia sistemului respirator impotriva infectiilor.
Siropul se poate prepara si in casa, punand la fiert circa 50 de grame de frunze proaspete in doua cani de apa, timp de aproximativ 10 minute. Oala in care se fierbe se mentine acoperita. Se strecoara lichidul din oala si se adauga trei cani de zahar brun.
Se aduce din nou la fierbere si, imediat ce zaharul se dizolva, se opreste focul. Se lasa apoi sa se raceasca. Siropul pentru tuse poate fi pastrat pana la sase luni. Se iau cate una, doua lingurite de sirop cand este cazul. La prepararea acestui sirop de patlagina se poate adauga, in loc de zahar brun, miere. Totusi, mierea nu trebuie incalzita.
Desigur, exista sirop de patlagina gata preparat ce poate fi gasit in farmacii, acesta fiind in general indulcit cu fructoza.
Ceai de patlagina – intrebuintari si beneficii
De asemenea, patlagina poate fi folosita si sub forma de ceai sau tinctura, pentru a calma tractul digestiv. Ceaiul de patlagina actioneaza si ca un expectorant delicat, facandu-l ideal pentru tuse si bronsita usoara.
De asemenea, ceaiul de patlagina ofera mai multe beneficii in sustinerea digestiei si purificarea organismului si contribuie la mentinerea functiei normale a ficatului. In plus, are efect emolient si placut asupra gatului, faringelui si corzilor vocale.
Ceaiul de Plantago major se poate prepara folosind doua, trei frunze proaspete spalate sau 2 lingurite de frunze uscate de patlagina are se pun intr-o cana, peste care se toarna apa clocotita. Apoi se lasa sa se infuzeze timp de 10 minute, dupa care se strecoara de frunze. Ceaiul de patlagina astfel rezultat se poate indulci cu miere, sirop de artar sau alt indulcitor.
O alta reteta de preparare a ceaiului presupune o lingura de ceai uscat de planta adaugata la 250 ml de apa clocotita, dupa care se mentine timp de 15 minute la temperatura camerei. Ceaiul de patlagina se strecoara apoi si se bea pe stomacul gol, neindulcit, cu 30 de minute inainte de masa.
Contraindicatiile plantei
Patlagina nu are contraindicatii majore, nefiind constatate efecte adverse semnificative. Se recomanda atentie in cazul diabeticilor atunci cand consuma sirop din aceasta planta, deoarece acesta poate avea o cantitate mare de zahar sau fructoza.
De asemenea, femeile insarcinate sau care alapteaza ar trebui sa evite consumul de patlagina, deoarece nu exista suficiente informatii despre cat de sigura este aceasta planta in cazul lor.
Ti-a placut acest articol? Distribuie-l pe:
