Silimarina este cel mai important ingredient activ din armurariu, fiind cunoscuta din antichitate pentru virtutile sale terapeutice. Cum in ultima vreme au luat amploare cercetarile privind beneficiile silimarinei, aceasta a devenit un supliment alimentar foarte solicitat.
Surse de silimarina
Principala sursa de silimarina o reprezinta fructul de armurariu care contine un complex de trei substante, respectiv silicristina, silibina si silidianina. Fructul de armurariu nu are aroma sau miros dar are proprietati hepatoprotectoare.
Cum functioneaza silimarina si ce proprietati are?
Desi silimarina are o istorie lunga de utilizare traditionala in bolile hepatice, eficacitatea sa este inca in mare parte necunoscuta.
Boli hepatice. Europenii considera ca silimarina din armurariu este foarte eficienta in protejarea ficatului. In medicina clasica, este utilizata pentru prevenirea si tratamentul diferitelor afectiuni hepatice: hepatita, ciroza, calculi biliari, icter si toxicitate hepatica.
In opinia clinicienilor care o utilizeaza in mod curent, silimarina poate regenera tesutul hepatic deteriorat. In plus, protejeaza ficatul impotriva efectelor toxinelor naturale (ciuperci, venin de sarpe, muscaturi de insecte, alcool etc.) sau sintetice (solventi, produse de curatat, medicamente etc.).
In Europa, medicii administreaza o injectie dintr-un derivat solubil al silimarinei din seminte de armurariu pentru tratarea otravirii cu ciuperca “buretele viperei”. Aceasta ciuperca salbatica contine o substanta toxica pentru ficat, cu potential fatal.
Numeroase observatii medicale si studii confirma beneficiile silimarinei in cazurile bolilor hepatice, in special in cazuri de hepatita de origine virala sau alcoolica si ciroza. Cu toate acestea, deficientele metodologice ale unor astfel de studii (numar prea mic de participanti, criterii ambigue de selectie a pacientilor) si lipsa de omogenitate a protocoalelor nu permit celor ce le-au realizat sa afirme cu certitudine ca silimarina este eficienta in tratarea acestor boli.
Prin urmare, specialistii nu recomanda oficial utilizarea armurariului sau a silimarinei, dar nici nu se opun, avand in vedere faptul ca nu are contraindicatii. Pe de alta parte, avand in vedere potentialul neexplorat al silimarinei, mai multi cercetatori subliniaza necesitatea continuarii studiilor clinice.
Comisia Europeana a aprobat in 1989 utilizarea extractului de silimarina normalizat la 70-80% in tratarea intoxicatiilor hepatice si ca adjuvant in hepatita si ciroza hepatica. Organizatia Mondiala a Sanatatii a recunoscut, de asemenea, beneficiile silimarinei in acest sens, in 2002.
Silimarina si rolul ei in detoxifierea ficatului
Ficatul descompune si ajuta la eliminarea tuturor substantelor nocive provenite din alimente si mediu, dar si din deseurile produse in organism.
Dupa cum am mentionat, silimarina este utilizata, in mod traditional, pentru protejarea si detoxifierea ficatului, dar nu s-au efectuat studii clinice adecvate.
Unii practicanti ai medicinei alternative sustin ca detoxifierea ocazionala a ficatului cu silimarina poate fi utila chiar si la persoanele care nu sunt expuse unor toxine specifice. Cu toate acestea, nu exista nicio dovada solida in acest sens. In cadrul unui studiu pe 25 de persoane sanatoase, s-a constatat imbunatatirea functiilor ficatului in urma unui program de detoxifiere cu silimarina pe parcursul a 7 zile.
Din nefericire, studiul a fost slab conceput iar rezultatele sale nu au fost semnificative, astfel incat nu a putut sustine aplicarea protocoalelor de detoxifiere pentru grupuri mari de oameni.
In concluzie, eficacitatea si siguranta administrarii silimarinei la persoanele sanatoase care doresc sa se detoxifice ramane neconfirmata deoarece singurele studii solide realizate pana in prezent sunt limitate la celule si animale.
Unii cercetatori investigheaza daca silimarina reduce inflamatia din celule. Altii incearca sa afle daca ajuta la regenerarea celulelor hepatice.
Alte studii exploreaza efectele potentiale ale silimarinei de protectie a inimii impotriva metalelor grele precum arsenul, poluantii din mediu, fluorura si stresul oxidativ.
Silimarina – contraindicatii
Desi, in mod traditional, armurariul era recomandat femeilor pentru stimularea lactatiei, unii autori cred ca, in lipsa unor studii toxicologice cuprinzatoare, femeile insarcinate sau care alapteaza ar trebui sa evite silimarina. Cu toate acestea, nu exista rapoarte medicale care sa indice efecte adverse. In plus, femeile insarcinate participante la studii clinice nu au avut probleme.
Extractul de silimarina este contraindicat in caz de hipertensiune si boli hepatice severe, cancer de san, endometrioza, afectiuni sensibile la hormoni, cancer ovarian, cancer uterin si fibroame uterine.
Retinem ca silimarina poate interactiona cu medicamentele pentru tratarea cirozei si a hepatitei, cu antidepresive si anumite produse din plante.
Se recomanda ca administrarea de silimarina ca adjuvant in tratamentul afectiunilor mentionate mai sus sa se faca intotdeauna sub supravegherea medicului.
Ti-a placut acest articol? Distribuie-l pe:
