Tenosinovita – cauze, factori de risc, diagnostic si tratament

Tenosinovita este o afectiune confundata deseori cu tendinita, atat prin prisma denumirii oarecum asemanatoare precum si a manifestarilor specifice. Ambele afecteaza tendoanele, insa tenosinovita consta in mod special in afectarea tecii sinoviale care protejeaza tendonul. Tenosinovita poate fi asociata tendinitei atunci cand este afectat tendonul cat si teaca sinoviala, sau poate fi de sine statatoare, atunci cand problema se manifesta doar la nivelul acestei membrane.

In functie de zona de localizare, tenosinovita poate fi de mai multe tipuri inca cea mai des intalnita forma este tenosinovita DeQuervain, care afecteaza incheietura mainii, in special tendoanele degetului mare.

Tenosinovita se caracterizeaza prin dureri articulare si limitarea mobilitatii datorate inflamarii tecii sinoviale si uneori a tendoanelor. In cele ce urmeaza poti afla informatii mai detaliate despre tenosinovita, despre cauzele sale si factorii de risc, precum si despre metodele de diagnostic si tratament.

Ce este tenosinovita

Tenosinovita face parte din categoria afectiunilor inflamatorii si se manifesta la nivelul tecilor sinoviale ce protejeaza tendoanele, adica acele tesuturi fibroase aflate la capetele muschilor, care au rolul de a-i fixa pe oase. Tecile sinoviale sunt sub forma unor membrane care acopera tendoanele pentru a le proteja si totodata pentru a le lubrifia, astfel incat sa faciliteze miscarile.

In anumite imprejurari, tecile sinoviale se pot inflama, ceea ce duce la aparitia tenosinovitei. Atunci cand inflamatia se manifesta doar la nivelul tendonului nu se poate vorbi de tenosinovita, afectiunea fiind numita tendinita. Daca inflamatia se extinde si la nivelul tecilor sinoviale, diagnosticul de tendinita este completat de cel de tenosinovita.

Tenosinovita poate sa afecteze tendoanele de la orice articulatie insa cel mai frecvent apare la incheietura mainii si se datoreaza inflamarii tecilor sinoviale care protejeaza tendoanele de la degetul mare. In acest caz este vorba de tenosinovita DeQuervain, iar alte zone unde o astfel de afectiune poate fi localizata sunt gleznele, genunchii, coatele si soldul.

Care sunt cauzele tenosinovitei

Dupa cum se poate deduce cu usurinta din cele spuse mai sus, cauza aparitiei tenosinovitei o constituie inflamarea tecii sinoviale care protejeaza tendonul afectat. Inflamatiile nu apar insa din senin, ci au la randul lor diferite cauze determinante, dupa cum urmeaza:

• Miscarile repetitive – activitatile care implica miscari repetitive ale anumitor grupe de muschi pot duce la uzura tecilor sinoviale, care astfel devin inflamate. Aceasta este o cauza comuna pentru tenosinovita DeQuervain, care poate aparea ca urmare a unor activitati precum utilizarea indelungata a tastaturii, folosirea unor unelte sau practicarea unor sporturi ca tenisul, baschetul ori handbalul.
• Suprasolicitarea – si activitatile intense care presupun suprasolicitarea musculara pot duce la aparitia tenosinovitei, pentru ca se creeaza presiune asupra tendoanelor, ce determina inflamarea tecilor sinoviale.
• Traumatismele si leziunile – loviturile suferite in zona tendoanelor sau  ranile provocate in diferite imprejurari pot avea drept consecinta inflamarea membranelor sinoviale si aparitia tenosinovitei.
• Infectiile – infectiile produse de diversi agenti patogeni sunt asociate de obicei cu inflamatiile, iar daca acestea sunt localizate  in apropierea tendoanelor este posibil ca inflamatia sa afecteze si membranele care le protejeaza.
• Factorii de mediu – expunerea la temperaturi extreme se resimte si la nivelul tecilor sinoviale, iar daca aceasta expunere este prelungita sau are loc in mod repetat este posibila aparitia unor inflamatii specifice tenosinovitei.
• Anumite afectiuni – exista o serie de boli care pot determina reactii inflamatorii la nivelul articulatiilor, implicit al tecilor sinoviale, iar mai multe detalii in aceasta privinta vom oferi mai tarziu, cand ne vom referi si la factorii de risc.
• Anomaliile anatomice – Unele defecte anatomice congenitale sau dobandite pe parcursul vietii pot determina constrictia canalelor prin care trec tendoanele, o aliniere incorecta a structurilor articulare, stres mecanic sau o vascularizare deficitara. Toate acestea au un impact negativ si asupra tecilor sinoviale, determinand inflamarea lor si aparitia tenosinovitei.

Factori de risc in aparitia tenosinovitei

Tinand cont de cauzele enumerate mai sus, exista si o serie de factori de risc ce pot favoriza aparitia tenosinovitei, si pe care ii vom enumera in continuare.

In primul rand, persoanele care desfasoara activitati solicitante din punct de vedere fizic precum si activitati ce presupun miscari repetitive sunt expuse unui risc sporit, pentru ca tendoanele sunt suprasolicitate in mod constant. De asemenea, sportivii au sanse mai mari de a face tenosinovita, atat prin prisma suprasolicitarii musculare, cat si a faptului ca sunt expusi unui risc mai mare de accidentari.

Alt factor de risc important il constituie bolile care se manifesta si la nivel articular, afectand astfel si tecile ce protejeaza tendoanele. Artrita si diabetul sunt cele mai frecvente astfel de afectiuni, iar lista poate fi completata de lupus, guta, bursita, tuberculoza osteo-articulara si alte boli infectioase.

Sedentarismul este un alt factor de risc, pentru ca lipsa de miscare slabeste tendoanele si favorizeaza inflamatia. Excesul ponderal este un factor de risc ce merge mana in mana cu sedentarismul si influenteaza aparitia tenosinovitei prin presiunea suplimentara pe care o pune supra articulatiilor fiecare kilogram in plus.

Fumatul ingreuneaza circulatia sanguina si in acest fel impiedica oxigenarea optima a tesuturilor de la nivelul tendoanelor, iar din aceasta cauza poate fi considerat un alt factor de risc.

Odata cu inaintarea in varsta slabeste si elasticitatea tendoanelor, care sunt mai predispuse la inflamatii, iar anumite persoane pot avea o predispozitie genetica spre a dezvolta astfel de probleme chiar  si de la o varsta tanara.

Cum se diagnosticheaza tenosinovita

Tenosinovita se manifesta prin tumefierea articulatiei afectate, sensibilitate la palpare, durere articulara si reducerea mobilitatii. Sunt semne evidente, care trebuie sa il indrume pe orice pacient catre medic, iar stabilirea diagnosticului incepe cu o discutie in care acesta ii solicita pacientului detalii despre simptome si istoricul sau medical.

Urmeaza examinarea articulatiei afectate, etapa in cadrul careia medicul poate efectua niste teste specifice care sa il ajute sa identifice mai usor problema. Ulterior, daca este cazul, acesta poate solicita si investigatii suplimentare precum radiografia articulatiei afectate, analize de sange sau analiza lichidului sinovial. 

Investigatiile de laborator sunt necesare de obicei in cazul tenosinovitelor de natra infectioasa iar scopul lor este identificarea agentilor patogeni care au provocat infectia. In cazurile mai severe poate fi necesara si o biopsie sinoviala, care consta in prelevarea unui fragment de tesut din membrana care protejeaza tendoanele pentru un examen histologic.

Care este tratamentul pentru tenosinovita

Exista mai multe metode de tratament pentru aceasta afectiune, care se aplica in functie de severitatea bolii. In cazurile usoare, se recomanda repaus si evitarea miscarilor care solicita articulatia afectata. Daca acest lucru nu este posibil, miscarile respective trebuie facute usor si cat mai rar. In unele cazuri pot fi folosite atele, fese elastice sau orteze speciale pentru a tine articulatia imobilizata. Durerile articulare si inflamatia pot fi ameliorate cu ajutorul compreselor reci sau al medicamentelor antiinflamatoare.

Daca aceste metode nu au efect iar durerile articulare persista, se apeleaza la un tratament mai puternic, bazat pe corticosteroizi si solutii anestezice care se injecteaza in zona inflamata. Pentru cazurile mai grave se poate impune o interventie chirurgicala, care nu este una de mare complexitate insa presupune anumite riscuri, ca orice operatie. Pacientii chiar se pot externa in aceeasi zi, cu recomandarea de a nu forta articulatia operata pentru a-i da posibilitatea sa se refaca. Sunt permise si chiar necesare miscari usoare, iar intr-un interval de 4-6 saptamani durerea ar trebui sa dispara definitiv iar articulatia sa revina la mobilitatea normala.

Autor: Catalin Tantareanu

Data publicarii: 27.10.2023